Veșnicul zadar

“- Ce rece este!” oftează-n sine inmioara
tocmai azi, când mi-am reparat vioara,
a venit din nou, fiara de gânduri fugare
să mă cuprindă-n cușca ei de alterare.

Sunt doar eu și cu visarea în veșnicul zadar
și oscilând perpetuum pe-acest ghețar,
unde nici lațul nu-mi mai strânge gâtul
și curg încet prin mine, săvurând sfârșitul.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.