Zii Lunei să-și frământe

Zii Lunei să-și mai frământe o rocă
de nu, e doar o proastă echivocă
înmuiată în van și-n veacu-i inutil
și-ntr-un surâs etern și imuabil.

Și-ntr-un noian de zâmbet selenar
în praf de rocă și-n scîntei troiene,
să-mi fii aprinsă de-un lung amnar
din pieptul meu, un mic cremene.

Căci tu, ești cea mai îndrăgită fire
ascunsă-n într-un ulcior de uluire
și cred că luna îți este cam datoare
că-n făclia ei, un înger îmi apare.

Reclame

2 gânduri despre ”Zii Lunei să-și frământe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.