Ți-aș da oceanul și ți-aș spune:
„ți-am dat piscină cu balene
și-o casă falnică din corali
pe-un cer aprins de siderali!”
Iar eu, țintuit în acest meleag
printre făclii și miile de rugi
cu pasul meu etern beteag
mă-ntreb „de ce îmi fugi?”
Iar tu, printre dorințe aprinse
și tot atâtea jaruri stinse
mă-ngropi în neoplasme
cu fuga-n catapetesme.
Reclame
„de ce îmi fugi?”
Foarte frumos!
Ar trebui să fie mai dese aceste poeme.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Aș vrea să vă mai plictisesc cu elucubrațiile mele dar nu întodeauna reușesc. 😀
Traversez doar o perioadă de sincopă.
Mulțumesc pentru gânduri!
ApreciazăApreciat de 1 persoană