Când cancerul tristeții…

Când cancerul tristeții
te metastazează iar
vei ști că niciun citostastic
nu-ți stinge acest jăratic.

Vei dori morfina
dar goală-i farmacia,
așa că-ncerci să dormi
și speri, că poate trece.

Durere o simți și-n oase
și noaptea ți-o descoasă,
nu-i cânt de păsărele
și lacrimi să te spele.

Doar patul ți-e prieten
și-n tot acest timp
tu-ți numeri picătura
din serul cu placebo.

Iar voi ăia, optimiștii
veniți cu d-ale voastre
că nici în ceasul acesta
nu v-a murit scenariul.

Reclame

2 gânduri despre ”Când cancerul tristeții…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.