Eu m-am născut naintea lumii
când întregul era doar punct,
la cumpăna de vremi eram afect
când se jucau atomii primii.
Și-așa, trecând imprevizibil
în mine, prea devreme cred
când totul era încă lânced,
tumultul firii se făcea vizibil.
Mai întâi, mi s-a născut dorința
ce-și căuta sens în mintea mea
și-n cuget îmi supunea voința
că toate celea din stele vor cădea.
Iar neputința, angoasă cruntă
mă îneca mereu cu fiecare val
de o însuflețire de un fel ocultă
și-n mine trăiam doar parțial.
Tumultul firii mi-era imens
cu gânduri în tunet nestăvilit
sub șoapta inimii am plâns
că înaintea lumii m-am silit.
Pentru mine era un apogeu
și posedat de mii de temeri,
mi-am rupt iar un calcaneu
în fugile mele spre nicăieri.
Dar știu că într-o zi, voi sta
sub umbra ta ocrotitoare
iar în ordine crescătoare
te voi iubi și iarăși voi exista.
La nesfârșit până când țărâna
ce va fi fost odată inima mea,
se va răci odată cu moartea
și atunci iubiri mă vor profana.
Atât de frumos, acum m-ai lăsat tu fără cuvinte!
Felicitări suflet drag! 😊😊😊
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult!!!! ❤ Suflet drag, te îmbrățișez cu drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Aparitia, viata si moartea afectului unei stele- materia e iubirea, ceea ce aduce atomii impreuna si asigura arderea interna- durata si stralucirea stelei….mai degraba a sentimentului. Punct, alt punct si de la capat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drăguț este punctul rău de vedere. Mulțumesc pt acesta. Îmi întreții latura meditativă. ❤️
ApreciazăApreciază
Un poem plin de meditație interioară! Frumos! 👏
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc Nicoleta!
ca întodeauna, cu stimă și încântare că ești ❤
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu ai pentru ce! Mulțumesc asemenea!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hmm.. Îmi plac poemele tale. Sunt scurtate și simpatice
ApreciazăApreciat de 1 persoană
mulțumesc suflete drag
ApreciazăApreciat de 1 persoană