În brațele Erinilor

Prin altare, dincolo de realitate,
undeva, în mintea mea
și dincolo de o altă posibilitate
mocnesc în ceașca de cafea.

Că-n noaptea asta mă-ntorc iarăși
în brațele Erinilor
scăldat în catapeasma celor duși
în pentagrama amintirii lor.

Reclame

9 gânduri despre ”În brațele Erinilor

    • Andrei Cărăușu zice:

      Și eu care credeam că reușeșsc să mă detașez de stilul pe care îl abordam în liceu. Văd că vrând, nevrând tot așa îmi pică în scris versurile.
      Sunt curios, ce ordine observi? Adică nu am avut intenția aceasta. Doar că recunosc, că am urmărit să fac niște legături, stângace drept să spun dar măcar să lege ideile.

      Mulțumesc din cuget pentru cuvinte. Mulțumesc că mă citești.

      Apreciat de 1 persoană

      • whiteeclipse zice:

        Au o muzicalitate aparte versurile tale, chiar dacă unele dansează cu pași mai mici, iar altele cu pași mai mari. (:
        Mie nu îmi iese așa oricât m-aș strădui.

        Cu mare drag! 😊 Și-i normal să te citesc, ești printre primii de care m-am împiedicat pe WordPress. (:

        Apreciat de 1 persoană

        • Andrei Cărăușu zice:

          ooo, săru’mâna domniță!! acum sunt cu mult mai lămurit decât altădată.
          Nici n-am știut că ți-am pus piedică. Dar ai căzut și te-ai agățat de versurile mele. Iar eu ca un mic păianjen, am simțit vibrația ta și am venit repede să văd ce e acolo. Văzând că ești un suflet atât de frumos, te-am lăsat să stai pe pânza mea.
          De ce comparația asta? Blog-ul meu stătea necitit de ani. Și dintr-o dată ați venit voi…

          Apreciat de 1 persoană

  1. whiteeclipse zice:

    Mă puteai devora ca pe o musculiță ce se zbate fără reușită în pânza aceea lipicioasă :))

    Într-adevăr când am ajuns aici era praf peste tot. Pășeam cu grijă să nu mă tai în cioburile ferestrelor sparte și căutam o luminiță de care să-mi agăț privirea. Nimic, liniște totală. Am mai bâjbâit puțin prin întuneric până am dat de o fată, un suflet ascuns ce stă în umbră, fără blog rătăcind printre versurile tale și apreciindu-le. Mi-am zis: „doar atât?” Și-am luat la rând creațiile tale ca să le disec. Am deschis fiecare ușă, am șters praful, am așezat covoare pe jos și tablouri pe pereții castelului tău, am plantat flori în grădină și pomi în jur ca să mai țină uneori umbră sufletului, relaxându-l.

    Recunosc, nu am fost lapte și miere, am așternut pe mese și critici, dar și încurajări, am vrut să scriu scrisori de bun venit pentru cei ce-i așteptăm cu zâmbetul pe buze.

    Și primul venit ai fost chiar tu. Te-ai bucurat ca un copil mic de prezența mea în propriul tău castel. Și-ai zâmbit sincer. Am stat la povesti până târziu în noapte și mi-ai promis că mă vei vizita curând. Zis și făcut. (:

    M-am bucurat să-ți văd masa din curte plină cu suflete când m-am întors din mica mea vacanță. Nu au trecut prea multe clipe din timp și lumea ta, a mea, a tuturor a prins culoare, a prins contur. (:

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.