Delir de iarnă

Mi-e gândul nins de la atâta iarnă
un filozof tăcut, cu nopţile îngropate
iar eu mă zbat în friguri și în toate
dând voce, delirului ce mă-ndeamnă.

Și toate îmi par pierdute în noian
de fulgii nopții care zac tăcuți afară
ce au făcut iar ca din această seară
să am acest sindrom de scriptoman.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s