Coșmarul

Visul tău iubito, un coșmar mânat de dor
ce-și întinde ghearele spre firavul tău suflet
să-l despice-n frământare și să-l mistuie în scâncet
ca o flacără ce arde, neîncetat și obositor.

Să nu plângi iubito, e doar dorul tău aprins
un cărbune încins în vise ce mocnește uneori
atingând vârful minții cu un val de fum de gânduri
care-ți cerne scrum în suflet, noaptea părând că a nins.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s