Fluturele

În mână, am prins fluturele
pe care l-am ținut o vreme
să-i simt uimirea prea devreme…
cu prea mult mister și vibrații neințelese
acest fluture-și–mbracă existența;
și-ntr-un târziu, pierdut, sleit de sevă
pumnul mi-l desfac să-l văd
dar fluturele a zburat plângând
și n-am știut că el se voia alambicat doar…
acum, în mine dăinuie aprins căința
că nu am supus nici gând voința
fluturelui cu vibrații neințelese…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.