Nestăpânitei mele, Adèle

În lift, nu ți-ai stăpânit imprevizibilul, mi-ai căutat uimirea
și cu tăcerea-n clipă, duiumul nostru mi-a ridicat privirea
de urmarea ei firește; nebune simțăminte se-ntrec a pironi
cu buze cu gust de pepene galben și coji de migdale-n mâini.

Și-a fost de-ajuns o clipă  ca eu să simt ca pentru prima oară
în nimicnicia lăuntrică a inimii cum un vifor mic se strecoară
și atunci a prins de veste tot corpul meu neprihănit de vremi
că tu, nestăpânito, m-ai săgetat cu nesațul pașilor tăi fermi.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s