Surâsului tău

Surâsul tău, un voal de constelații
pudrat pe cerul șiragului de gânduri
și se-aștern domol pe nebuloasa firii
sclipind în cadența unor picături.

Iar eu, în trăinicia năzuinței mele
și-n jar lăuntric, privindu-ți gingășia
te prețuiesc senin și dincolo de stele
că în surâsul tău am regăsit scânteia.

Anunțuri

Înger păzitor

De-aș fi un înger păzitor
al tău să-ți bat din aripi
n-ar fi deloc întâmplător
să-ți las senin sub tălpi.

Și cu lira firii, ne-alterată
am să-ți cânt stăruitor
că-mi ești atât de adorată
iar eu, un înger păzitor.

Mai spune-mi nerostite…

Mai spune-mi nerostite

frânturi de inimioară
și-n cuvintele arcuite
să-ți cearnă istorioară.

Că tu în colțul acela
departe-n orizonturi,
tu-mi ești verticala
al rarei claviaturi.

Atunci am să-ți spun
că-ți mângâi octava
și chiar orice ai grava
tu, tot un om bun.

Îmi ești…

Domol s-aștern pe sub gene
pașii tăi firavi și-alene
și în amoruri shakespeariene
te ador printre catrene.

Iar în orfica-mi nestăpânire
îmi ești visele senine
și glasul unei mici sirene
scufundată în ape line.

Îmi ești vers păstrat în rune,
fior antic ce nu apune
demnă doar de adorațiune
dar de-al inimii – minune.

Beilerbeiul de Deli Orman

La sudul iubitei noastre Românii,
undeva în Deli Orman
cu drag ne-a fost văzând cu ochii
visul unui grandoman.

Și sosit în corabia Stângii
sub cârma lui Petrică făr’ de gât
vărsat din podul de gratii
Liviusz din Gratia, cel mai hotărât.

Și-n largul mării capitaliste
stau desfăcute pe vergi și straiuri
velele Stângii, imperialiste
cu țelul înainte spre noi începuturi.

Iar buna-i ispravă la punte și cârmă
îi dă-n primire rang suveran
în joc de fotolii, de idei și charismă
el e Beilerbei de Deli Orman.

Iar la sfârșit de Mileniu al doilea
apar năvale amarul și jalea
velele Stângii îs luate de Chioru’
de la Anvers venit maestru.

Și Liviusz se urcă pe altă fregată
iar la timonă, Bombo piratu’
se avântă pe-o mare netulburată
vreme stabilă și-mbelșugată.

Atâta dăruință Liviusz și-o arată
și iscusit pe mări tulburate
s-avântă-n campaniile necizelate
șef la timona de pe fregată.

Iar lupta cu Chioru’ încă e aprigă
săbii tăioase, sânge și oase,
de veghe rechinii cu ochii-n teugă
la cuferele mari și prețioase.

Liviusz e înfrânt dar pe jumătate
deși siluit la a nu fi căpitan,
armiile sale nu-s încă destrămate,
e beirlebeiul de Deli Orman.

La acele verzi

 

Între noi, kilometri perfizi
ne țin amorul în acizi
și știu că nu suntem rigizi
noi, niciodată timizi.

Mai știu că sub pașii rapizi
tu cercul tristeții închizi
sub ochii tăi mici și rotunzi
m-aduni din atâtea grămezi.

Și mâine de-oi fi țărână sub brazi
călcat sub pașii tăi limpezi
etern, fiorii gingași te-or călăuzi
spre mine, la acele verzi.

Întrebări

Multe semne de întrebări
neajunse de urmări
stau și zac pierdute-n zări
pironite-n frământări.

Eu le-așterne niște versuri
necuprins în ezitări
și aș țese de prin gânduri
graiul multor căutări.

Dar în lung și-n depărtări
visul unei vindecări
se pierde hoinar prin gări
rătăcit prin întrebări.