Odă lui Șeban Nicula

Tu Nicula, vocea libertății
înscăunat la tronul judecății
de vremi, cu înțelepciune
și-n virtute – compasiune.

Tu, care iubitor de oameni
ca și Hristos te-ai răstigni,
tâlharii să fie bravii sfinți
cu ale lor iubiri de arginți.

Iar în brațe la Ilici Tătucu
ai început a căuta pe dracu
făcând piloni printre cazane
și dus războiul pe ciolane.

Caleidoscop

Un infinit pe sentimente plane
pulsari ai tainicilor năzuințe,
opac și ascuns între membrane
și în zbucium de cadențe.

Un joc plăpând de variații
în partituri de dor și de ador,
și-un megaloptic interior
duios, te-așteptă ca să vii.

În țintirim

Pășind nisipul, în urmă las doar remușcarea
și visul cel din urmă îl pun să-mi țină calea
căci nu-i nimic pe lume s-ajute să cobor valea
doar țeluri depravate, sicrii ce îmi scriu jalea.

Sub crucea mea nu-s tei să-mi țină umbră
iar casa mea de-acuma mi-e umbrită-n ceară
și-n țintirim acolo, în lemn și-o crăpătură
mai am doar o speranță de mare anvergură.

În chihlimbar

În chihlimbarul sufletului meu
gingășia ta să dăinuie mereu
și pentru todeauna neclintită,
neprihănită și-n taină nerostită.

Să-ți prețuiesc șoaptele pășind
mângăietor pe infinitul firii,
să-mi fii în suflet și în gând
neobosită, prilejul desăvârșirii.

Corbii II

I-am zărit în cârd spre seară
în Păcurari la Petru Poni
coloidal pe cer și afoni
vrând parcă să dispară.

Și-n urma lor, eu încă îngheț
că s-a lăsat din nou ninsoare
și să te aștept e o torturare
darămite pân’ la dezgheț.

Acum sunt doar debusolat
că amurgul i-a făcut neant
și nici tu c-un cald cuvânt
să-mi fii fiorul contemplat.